care sunt încorporate în sol organele vegetative
(tuberculi, rădăcini tuberizate, butaşi, material săditor).
Pentru a putea fi folosite la semănat, seminţele trebuie să aibă următoarele
însuşiri:
- autenticitatea, însuşirea seminţei de a aparţine unui soi sau hibrid;
- puritatea, însuşirea seminţei de a nu conţine corpuri străine;
- facultatea germinativă, procentul de seminţe germinabile;
- masa a 1000 de boabe (MMB), se exprimă în grame;
- masa hectolitrică, reprezintă masa seminţelor dintr-un volum
de 100 l;
- umiditatea, reprezintă conţinutul în apă din seminţe;
- starea sanitară sau prezenţa atacului de boli şi dăunători.
10.1.1 Pregătirea seminţelor pentru semănat
Principalele lucrări de pregătire a seminţelor înainte de semănat sunt:
condiţionarea, uscarea, expunerea la soare, umectarea, tratarea, preîncolţirea,
drajarea, etc.
Uscarea constă în reducerea conţinutului de apă din seminţe, până la
nivelul la care acestea nu se alterează.
Condiţionarea (curăţirea), constă în îndepărtarea impurităţilor şi mai ales
a impurităţilor verzi.
Sortarea poate fi făcută odată sau separat de curăţire, în instalaţii speciale
(în special la porumb).
Expunerea la soare se practică pentru a stimula procesele vitale (fasole).
39
Umectarea are rolul de a grăbi germinarea seminţelor, se practică mai ales
în legumicultură.
Preîncolţirea se aplică la unele legume sau la cartofii timpurii, pentru a
grăbi ajungerea la maturitate.
Drajarea, este acoperirea seminţelor cu o peliculă din material organic, se
poate practica la seminţele segmentate şi şlefuite de sfeclă sau la unele legume.
Tratarea seminţelor cu insecticide şi funcigide împotriva bolilor care se
pot transmite prin sămânţă şi a dăunătorilor care pot ataca sămânţa în sol până la
germinare, se poate face cu câteva zile înainte de semănat.
10.2. Epoca de semănat
Unele specii de plante se seamănă toamna iar altele primăvara, deoarece
seminţele germinează la temperaturi diferite iar plantele răsărite reacţionează
diferit la temperaturile atmosferice scăzute.
Toamna se seamănă rapiţa de toamnă, orzul şi orzoaica de toamnă, secara
şi grâul. Pentru aceste specii se impune respectarea epocii optime de semănat care
asigură răsărirea la timp a plantelor şi pregătirea pentru a rezista temperaturilor
coborâte din timpul iernii.
Semănatul prea devreme determină o creştere prea mare a masei vegetale
şi o scădere a rezistenţei plantelor la atacul bolilor şi dăunătorilor.
Cu excepţia rapiţei care se seamănă la sfârşitul lunii august, celelalte
specii se seamănă începând cu a doua jumătate a lunii septembrie şi până în prima
decadă a lunii octombrie.
În primăvară se seamănă majoritatea culturilor, epoca de semănat se
stabileşte în funcţie de temperatura minimă de germinare a seminţelor.
Culturile de primăvară se pot semăna în epoca I timpurie când în sol sunt 1
- 3oC, temperatura minimă de germinare pentru mazăre, lucernă, trifoi, cereale de
primăvară, calendaristic corespunde cu intervalul 1 - 10 martie.
În epoca I târzie când în sol temperatura ajunge la 5 - 7oC se poate semăna
sfecla, floarea soarelui, calendaristic este intervalul 25 martie - 15 aprilie.
Epoca II este caracterizată prin creşterea temperaturii în sol la 8 - 10oC,
condiţie necesară pentru germinarea seminţelor de porumb, fasole, soia.
În epoca III în sol temperatura ajunge la 10 - 12oC prielnică pentru
germinarea seminţelor de tutun, orez, bumbac, bostănoase.
Data începerii semănatului depinde şi de condiţiile de climă din zona, de
cultură, de textura solului, de expoziţia terenului.
40
10.3. Metode de semănat
La stabilirea metodei de semănat se ţine seama de particularităţile
plantelor, de scopul culturii, condiţiile climatice, distanţa dintre rânduri.
În funcţie de aceşti factori semănatul se poate realiza folosind următoarele
metode:
Semănatul în rânduri obişnuite
Prin această metodă se seamănă cerealele păioase, lucerna, trifoiul, cânepa
pentru fuior, inul, borceagul.
Distanţa dintre rânduri este de 12,5 cm, care se realizează cu semănătoarea
SUP -29.
Semănatul în rânduri dese
În acest mod se pot semăna cerealele păioase, inul, distanţa dintre rânduri
este de 6 cm. Semănatul în rânduri dese se realizează cu semănătoarea SUP-29
echipată cu brăzdare duble.
Semănatul în rânduri îndepărtate
Este metoda prin care sunt semănate culturile prăşitoare, distanţa dintre
rânduri este de 30 - 80 cm în funcţie de particularităţile culturii respective,se
realizează cu semănătoarea purtată SPC-6, în acest mod este semănat porumbul,
floarea soarelui, sfecla, cartoful, fasolea, soia.
Semănatul în benzi
Benzile sunt grupuri de două sau mai multe rânduri cu distanţe între ele
(12,4 - 45 cm) iar între benzi se lasă distanţe mai mari (60- 70 cm), acest sistem se
practică pentru soia, sfeclă şi loturile semincere.
Semănatul în rigole
Este practicat pe terenurile în pantă sau în zonele secetoase, deoarece pe
fundul rigolei sămânţa găseşte umiditatea necesară încolţirii, iar plantele se
înrădăcinează mai bine.
Semănatul în coame
Se aplică în zonele reci cu exces de umiditate, se practică la cultura
cartofului sau în legumicultură.
10.4. Adâncimea de semănat
Adâncimea de semănat depinde de particularităţile plantelor, de umiditatea
şi textura solului. Se apreciază că adâncimea de încorporare a seminţelor să fie de
cca. 10 ori mai mare decât diametrul acestora.
41
Seminţele mai mici (rapiţa, lucerna, trifoi, legume) se încorporează în sol
la adâncimi de 2- 3 cm, în timp ce seminţele mari (porumb, floarea soarelui, soia,
fasolea, etc.) la adâncimi de 5- 10 cm.
Aceeaşi sămânţă se încorporează la adâncime mai mică în solul mai umed
sau argilos.
10.5. Norma de sămânţă
Norma de sămânţă sau cantitatea de sămânţă folosită la un hectar depinde
de desimea la semănat, de greutatea a 1000 boabe, de puritatea şi germinaţia
seminţei.
Norma se calculează după următoarea relaţie:
D x MMB
C kg/ha = --------------------- x 100
P x G
C = cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar;
D = densitatea care trebuie realizată la semănat;
MMB = masa a 1000 boabe;
P = puritatea seminţei;
G = germinaţia seminţei.
10.6. Lucrări de îngrijire a culturilor după semănat
De la înfiinţarea culturilor până la recoltare se execută diferite lucrări de
îngrijire care se diferenţiază după plantele de cultură, condiţiile de climă şi sol.
10.6.1. Lucrări de îngrijire a culturilor de toamnă
a) Până la venirea iernii principalele lucrări de îngrijire sunt:
- udarea pentru răsărire, lucrare ce se poate efectua numai pe terenurile
amenajate pentru irigat;
- combaterea dăunătorilor, se face la semnalarea atacului în perioada de
toamnă;
- măsurile de eliminare a excesului de apă prin executare de şanţuri de
scurgere.
b) În timpul iernii se face verificarea stării de vegetaţie a culturii prin
recoltarea probelor de sol cu plante (monoliţi).
c) Primăvara se vor aplica următoarele lucrări de îngrijire:
- îngrăşarea suplimentară cu îngrăşăminte cu azot;
- eliminarea excesului de apă prin executarea canalelor de scurgere;
42
- combaterea buruienilor prin mijloace mecanice, cu sapa rotativă sau prin
mijloace chimice, cu ierbicide;
- combaterea bolilor şi dăunătorilor folosind fungicide şi insecticide;
- irigarea culturilor pentru satisfacerea nevoilor de apă.
Uneori la ieşirea din iarnă plantele au o parte din rădăcini la suprafaţa
solului, fenomen cunoscut sub denumirea de descălţare sau dezrădăcinare.
Repunerea rădăcinilor plantelor în contact cu solul se realizează printr-o
lucrare cu tăvălugul neted, imediat ce solul este zvântat.
10.6.2. Lucrări de îngrijire a culturilor de primăvară
a) Pentru culturile neprăşitoare se execută următoarele lucrări:
- tăvălugirea, care se face imediat după semănat, mai ales dacă solul este
uscat sau pentru culturile cu seminţe mici;
- combaterea buruienilor se efectuează fie cu grapa cu colţi reglabili sau cu
sapa rotativă, fie cu ajutorul erbicidelor;
- combaterea bolilor şi dăunătorilor se poate face în scop preventiv sau
curativ, folosind fungicide şi insecticide;
- îngrăşarea suplimentară cu îngrăşăminte uşor solubile.
b) Pentru culturile prăşitoare:
- grăpatul se poate face înainte sau după răsărirea plantelor pentru
distrugerea crustei şi a buruienilor în curs de răsărire, perpendicular pe rândul de
plante;
- completarea golurilor când rândurile se observă;
- prăşitul este lucrarea specifică pentru culturile de prăşitoare, care se face
în scopul distrugerii buruienilor, crustei şi afânării solului.
Pe intervalul dintre rânduri prăşitul se execută cu cultivatorul echipat cu
cuţite tip săgeată şi semisăgeată, iar pe rândul de plante lucrarea se face manual cu
sapa.
Ultima praşilă mecanică se execută înainte ca plantele să atingă cadrul
cultivatorului.
- răritul constă în smulgerea sau tăierea plantelor până la desimea optimă
la culturile răsărite mai des;
- muşuroitul constă în formarea unui muşuroi la rădăcina plantelor, se
execută cu cultivatorul echipat cu corpuri tip rariţă;
- ciupitul sau ruperea vârfurilor tulpinii principale pentru a opri creşterea
în înălţime a plantei şi a dirija substanţele hrănitoare la fructe;
- mulcirea este lucrarea prin care se acoperă solul cu diferite materiale
(paie tocate, mraniţă, gunoi fermentat, turbă, etc.).
va multumesc
RăspundețiȘtergere