6.2.1 Importanţă
Orzul se numără printre cele mai vechi plante luate în cultură, fiind menţiuni că
s-a cultivat încă din epoca de piatră, odată cu primele începuturi ale agriculturii. În ţara
noastră se cultivă aproximativ 306,4 mii ha de orz şi orzoaică, iar pe glob suprafaţa
cultivată cu orz este de 54,2 mil. ha (Anuarul FAO, 2001).
67
Orzul are multiple întrebuinţări, fiind utilizat în alimentaţia omului (arpacaş,
surogat de cafea), ca materie primă în industria alimentară, pentru fabricarea berii,
alcoolului, glucozei şi dextrinei.
Ca plantă de nutreţ se foloseşte sub formă de concentrate, nutreţ verde, fân şi
nutreţuri grosiere. Boabele de orz reprezintă un furaj concentrat foarte bun pentru
animalele puse la îngrăşat, cele producătoare de lapte şi animalele tinere.
Boabele de orz conţin apă 13,92%, proteină brută 10,53%, grăsimi 2,08%,
substanţe extractive neazotate 66,18%, celuloză 4,85%, cenuşă 2,44%.
Paiele de orz se întrebuinţează în hrana animalelor, având o valoare nutritivă mai
ridicată decât la alte cereale păioase (35 U.N. la 100 kg paie), în schimb pleava nu trebuie
folosită decât opărită, deoarece aristele provoacă iritarea mucoaselor tubului digestiv.
Orzul poate fi cultivat şi pentru masă verde sau fân, semănat singur sau mai ales în
amestec cu unele leguminoase anuale (măzăriche, mazăre), formând borceagurile.
6.2.2 Însuşiri morfologice
Orzul are sistemul radicular slab dezvoltat şi cu o capacitate redusă de
solubilizare a compuşilor greu solubili din sol.
Înfrăţirea începe după apariţia celei de a 3-a frunze, durează circa. 2-3 săptămâni
şi se petrece în condiţii bune la temperatura de 8-12oC. Orzul are înfrăţirea mai bună
decât grâul, secara sau ovăzul.
Formarea paiului începe când primordiile spicului se află la 5 cm faţă de nivelul
solului. Pentru a forma paiul şi spicul, orzul de toamnă trebuie să parcurgă stadiul de
vernalizare (35-45 zile la 1-3oC).
Tulpina are 5-7 internodii, cele bazale mai scurte, iar frunzele verzi-albăstrui sunt
dispuse altern, având ligula redusă şi urechiuşele foarte bine dezvoltate.
Inflorescenţa la orz este un spic, având la fiecare călcâi al rahisului câte trei
spiculeţe uniflore. La orzul cu şase rânduri toate cele trei spiculeţe sunt fertile, iar la orzul
cu două rânduri numai cel din mijloc este fertil. Fructul este o pseudocariopsă cu şănţuleţ
ventral larg.
6.2.3 Sistematică şi soiuri
Orzul aparţine genului Hordeum, care cuprinde un număr foarte mare de specii,
majoritatea fiind spontane.
Orzul cultivat cuprinde următoarele convarietăţi mai importante:
- convarietatea hexastichon, care cuprinde orzul cu câte trei spiculeţe fertile la
un călcâi al rahisului (orzul). Cel cu spicul lax are aspect de patru rânduri, iar
cel cu spicul dens, de şase rânduri.
- convarietatea distichon (orzoaica) are spiculeţele centrale fertile, iar cele
laterale, sterile.
La noi în ţară sunt cultivate soiuri de orz de toamnă şi de orzoaică de toamnă şi
de primăvară. Soiurile de orz cultivate sunt: Adi, Andrei, Balkan, Compact, Dana,
Glenan, Mădălin, Miraj, Orizont, Productiv, Precoce, Regal. Dintre soiurile de orzoaică
de toamnă se cultivă: Amilis, Andra, Kelibia, Kristal, Laura, Novosadski 293, Victoria,
iar dintre cele de primăvară: Aura, Avânt, Barke, Cecilia, Daciana, Ditta, Farmec, Maria,
Prima, Scarlett, Thuringia, Tremois, Turdeana.
6.2.4 Cerinţe faţă de climă şi sol
Orzul are un mare areal de răspândire, din zonele arctice până în zona ecuatorială
aridă, iar unele forme reuşesc şi la altitudini foarte mari.
Orzul are în general cerinţe climatice mai reduse decât grâul, iar suma
temperaturilor biologic active este de 1700-2100oC pentru orzul de toamnă şi de 1300-
1800oC pentru orzoaică.
Orzul este mai sensibil la iernare, rezistând până la -15oC la nivelul nodului de
înfrăţire. În general orzul are cerinţe reduse faţă de umiditate, având coeficientul de
transpiraţie de 300-400. Perioadele critice pentru apă sunt din fazele formării paiului până
la înspicare, când se parcurg etapele de organogeneză.
68
Orzul este mai pretenţios faţă de sol din cauza sistemului radicular cu capacitate
mai redusă de absorbţie şi perioadei de vegetaţie mai scurtă. Orzul merge bine pe soluri
cu textură mijlocie, permeabile, cu pH = 6,5-7,5 şi fertile. Potrivite pentru orz sunt
cernoziomurile, solurile brun-roşcate de pădure şi cele aluviale, însă nu sunt bune solurile
acide, turboase, argiloase, nisipoase sau salinizate.
Zonele foarte favorabile pentru cultivarea orzului sunt: Câmpia de Vest, sudul
Câmpiei Române, estul Bărăganului şi sud-estul Dobrogei. Zona favorabilă include mari
suprafeţe în Câmpia Transilvaniei, iar puţin favorabile sunt zonele cu terenuri nisipoase,
cele cu exces de umiditate, solurile puternic acide, neamendamentate, puternic erodate.
6.2.5 Tehnologia de cultivare a orzului
Rotaţia. Orzul asigură producţii ridicate când urmează după plante care părăsesc
terenul devreme: borceag, mazăre, rapiţă, cartofi timpurii. La rândul său este considerat o
bună premergătoare pentru porumb, floarea soarelui, sfeclă, leguminoase pentru boabe.
Fertilizarea. Consumul specific de substanţe nutritive la orz este în medie, pentru
1000 kg boabe şi producţia aferentă de paie, de 24-29 kg N, 11-13 kg P2O5 şi 21-28 kg
K2O. Deoarece orzul are o perioadă scurtă de consum a substanţelor nutritive şi sistemul
radicular slab dezvoltat, se vor folosi numai îngrăşăminte uşor solubile, cu acţiune rapidă.
Gunoiul de grajd, deşi asigură sporuri mari de producţie, nu este valorificat
economic de orzul de toamnă şi nici de orzoaică. La orzul de toamnă se recomandă
fertilizarea cu 50-70 kg/ha N, aplicat în primăvară şi 50-60 kg/ha P2O5, aplicat sub arătura
de bază. La orzoaica de primăvară se folosesc şi îngrăşăminte cu potasiu, în doze de 40-
50 kg/ha K2O.
Lucrările solului. Arătura de bază se face vara sau toamna, la adâncimea de 20-
25 cm pe solurile grele şi 18-22 cm pe solurile uşoare. Pregătirea patului germinativ se
realizează înaintea semănatului cu grapa cu discuri sau cu combinatorul.
Sămânţa şi semănatul. Sămânţa, care trebuie să aibă puritatea de 98%,
germinaţia de 90%, MMB de 30-50 g., se tratează împotriva tăciunilor cu Bayton 7,5
(100 g/100 kg sămânţă), Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg sămânţă), iar împotriva bolilor
criptogamice foliare se folosesc fungicidele Tiramet 60 PTS (200-250 g/100 kg sămânţă),
Vitavax 200 FF (300 ml/100 kg sămânţă).
Orzul de toamnă se seamănă în prima parte a lunii octombrie, în sudul şi vestul
ţării şi în a doua jumătate a lunii septembrie, în nordul ţării. Orzoaica de primăvară se
seamănă la temperatura de 1-2oC în sol, imediat ce se poate ieşi pe teren. Desimea de
semănat a orzului de toamnă este de 450-500 boabe germinabile/m2, pentru orzoaica de
toamnă de 450-550 boabe germinabile/m2, iar la orzoaica de primăvară de 450-500 boabe
germinabile/m2. Semănatul se face cu semănători universale (SUP-21, SUP-29) la 12,5-
15 cm între rânduri, folosind 160-200 kg sămânţă/ha.
Lucrările de îngrijire. După semănat, terenul se tăvălugeşte şi se lucrează cu o
grapă uşoară, ceea ce permite o răsărire uniformă şi rapidă a plantelor.
Combaterea buruienilor dicotiledonate se poate face cu erbicidele 2,4 D Sare de
amină (2,0-2,5 l/ha), Buctril M-280 (1 l/ha), Icedin forte (1,5-2 l/ha), iar cele
monocotiledonate cu Avadex BW (4-6 l/ha), Sufix BW (2-3 l/ha).
Combaterea afidelor, gândacului ghebos, tripşilor se face cu Sinoratox 40 CE
(3 l/ha) şi Decis 25 CE (0,3-0,5 l/ha) (Mateiaş M.C., 1997).
Irigarea orzului şi orzoaicei de toamnă apare necesară în zonele şi în anii cu
deficit de umiditate. Udarea de toamnă se aplică fie înainte, fie după semănat, folosind
300-400 m3/ha, iar primăvara se fac 1-2 udări cu 300-500 m3/ha.
Recoltarea, depozitarea şi conservarea. Culturile de orz pentru furaj concentrat
se recoltează la maturitatea în pârgă, iar cele destinate pentru sămânţă şi orzoaica, la
coacerea deplină, folosind combinele de recoltat cereale păioase. Boabele recoltate în
pârgă trebuie vânturate şi expuse la soare, pentru îndepărtarea corpurilor străine şi uscarea
până la umiditatea de păstrare (14%).
Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în ţara
noastră este ridicată, permiţând obţinerea unor producţii medii de 5-7 t/ha. Soiurile de
orzoaică asigură producţii de 4-6 t/ha, în funcţie de condiţiile de cultivare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu