7.1 Mazărea comună - Pisum sativum L.
Mazărea furajeră - Pisum sativum ssp. arvense L.
7.2 Soia - Glycine max (L.) Merr.
7.3 Măzărichea de toamnă - Vicia pannonica Cr.
Măzărichea păroasă - Vicia villosa Roth.
Măzărichea de primăvară - Vicia sativa L.
Leguminoasele anuale furajere sunt folosite în alimentaţia animalelor sub formă
de concentrate (mazăre, bob, soia, lupin), nutreţ verde sau fân, de obicei în amestec cu o
cereală (mazăre, măzăriche, latir, lupin, seradelă,fasoliţă), sau pentru nutreţ murat obţinut
tot în amestec cu alte plante (bob, lupin etc). Leguminoasele anuale furajere sunt plante
slab rezistente la secetă, în majoritatea lor productive. Datorită perioadei mai scurte de
vegetaţie, valorifică mai slab gunoiul de grajd şi îngrăşămintele cu azot, fiind în schimb
pretenţioase faţă de fosfor, potasiu şi calciu. Nutreţul obţinut, mai cu seamă seminţele,
conţine cantităţi mari de proteină şi din această cauză se cultivă în amestec cu gramineele
anuale de nutreţ, obţinându-se în acest fel un furaj mai echilibrat în principii nutritivi.
7.1 Mazărea comună - Pisum sativum L.
Mazărea furajeră - Pisum sativum ssp. arvense L.
7.1.1 Importanţă
Mazărea se cultivă pe suprafeţe mari, fiind utilizată în alimentaţia omului, în
industria conservelor şi ca plantă de nutreţ sub diferite forme: concentrate, fân, nutreţ
verde sau însilozat. Boabele de mazăre se folosesc în furajarea animalelor, în special a
vacilor cu lapte, a porcilor, sau în hrana tineretului, având un conţinut mare de proteine cu
un ridicat grad de digestibilitate. Consumul în cantităţi mari a boabelor provoacă un exces
proteic în organism sau formarea unor compuşi toxici prin degradarea proteinelor (când
mazărea este veche), acestea putând determina îmbolnăvirea animalelor. Seminţele de
mazăre conţin o serie de vitamine: A, B1,, C; 100 kg seminţe echivalează cu 109 U.N.
Vrejii de mazăre conţin aproape de trei ori mai multe proteine în comparaţie cu paiele de
cereale; 100 kg vreji echivalează cu circa 33 U.N. Pentru folosirea ca fân sau masă verde,
mazărea se seamănă în amestec cu alte plante furajere: secară, orz, orzoaică, ovăz,
formând borceagul sau cu porumb, sorg etc..
7.1.2 Însuşiri morfologice
Mazărea comună şi mazărea furajeră, au rădăcină pivotantă, bine dezvoltată, cu
numeroase ramificaţii laterale pe care se găsesc nodozităţi; tulpina lungă de 35-200 cm,
care poate fi simplă sau ramificată de la bază; frunzele paripenate, cu 2-3 perechi de
foliole alungit-ovoidale sau rotunde, cu 2 stipele mari amplexicaule, de formă
semicordată la mazărea comună şi foliole ovate sau eliptice, dinţat-crenate, iar stipelele
au la bază o pată violacee, la mazărea furajeră.
Florile sunt de culoare albă sau violet-roşcată, dispuse la subsuoara frunzelor câte
una sau mai multe, la mazărea comună şi solitare (rar 2-3) pestriţ colorate (vexilul violetdeschis,
aripioarele roşii-purpurii şi carena alb-verzuie), la mazărea furajeră. Mazărea este
o plantă autogamă, fructul fiind o păstaie dehiscentă cu 3-7 seminţe globuloase, netede,
de culoare galbenă, verzuie, brună sau albă la mazărea comună şi verzi-cenuşii cu puncte
brune până la negre, la mazărea furajeră.
73
7.1.3 Sistematică şi soiuri
Soiurile cultivate la mazărea comună sunt: Alfeta, Alina, Atol, Baccara, Corina,
Dora, Eiffel, Grafila, Marina, Monique, Montana, Profi, Renata, Rodil, Turbo, Vedea, iar
la mazărea furajeră, din forma de toamnă (hiemale), soiul Caracal 39, iar din forma de
primăvară (aestivale), soiul Magistra (lista oficială a soiurilor, 2002).
7.1.4 Cerinţe faţă de climă şi sol
Mazărea este puţin pretenţioasă faţă de factorii de vegetaţie. Cerinţele faţă de
căldură sunt moderate, temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 1-20C;
plantele în primele faze de vegetaţie pot suporta temperaturi scăzute de - 4 - -60C, iar
formele de toamnă ale mazării furajere rezistă până la - 18 - -200C. Ambele specii de
mazăre au cerinţe destul de mari faţă de apă, însă cultivate în scop furajer se dezvoltă bine
pe seama apei acumulată în sol în timpul toamnei şi iernii. Nu pot suporta seceta
prelungită, mai ales în perioada înflorire-fructificare, dar nici excesul de apă. Solurile cele
mai bune pentru cultivarea mazării sunt cele mijlocii, fertile, bogate în calciu, cu reacţie
neutră sau slab alcalină; nu sunt bune solurile grele, acide. Mazărea furajeră se poate
cultiva şi pe soluri nisipoase.
7.1.5 Tehnologia de cultivare pentru furaj
Rotaţia. Mazărea poate urma după culturi bine îngrijite, care lasă terenul curat de
buruieni. Sunt bune premergătoare prăşitoarele şi cerealele de toamnă şi primăvară.
Mazărea nu se autosuportă şi nu trebuie să revină pe acelaşi teren decât după 4-6 ani.
Mazărea este o foarte bună premergătoare pentru toate plantele şi în primul rând pentru
cerealele de toamnă.
Fertilizarea. Datorită capacităţii mari a rădăcinilor de a solubiliza substanţele
nutritive din combinaţiile greu solubile ale solului şi de a fixa, prin nodozităţi, azotul
atmosferic, mazărea nu este pretenţioasă la îngrăşăminte. Pe solurile sărace se pot folosi
30-35 kg/ha N şi 40-60 kg/ha P2O5; gunoiul de grajd se administrează plantei
premergătoare.
Îngrăşămintele cu microelemente (molibden, bor, mangan), influenţează pozitiv
formarea nodozităţilor şi se pot aplica extraradicular prin stropirea plantelor sau prin
tratarea seminţelor.
Lucrările solului. Se efectuează arături adânci, vara sau toamna, în funcţie de
planta premergătoare, iar pregătirea patului germinativ se face cu grapa cu discuri sau
combinatorul, la adâncimea de semănat.
Sămânţa şi semănatul. Se foloseşte numai sămânţă sănătoasă, care se tratează cu
Mancoben PTS (200 g/100 kg sămânţă), cu Metoben (200 g/100 kg sămânţă) împotriva
antracnozei şI ofilirii fuzariene, iar în ziua semănatului, cu Nitragin (4-5 flacoane/100 kg
sămânţă). Semănatul mazării se face primăvara devreme şi toamna, la mazărea furajeră
formele de toamnă, cu semănători universale la distanţa de 12,5-15 cm între rânduri şi 5-
8 cm adâncime. La mazărea comună, semănată în cultură pură, se foloseşte o cantitate de
sămânţă de 250-350 kg/ha, iar în amestec cu ovăzul se foloseşte 140-200 kg/ha mazăre şi
60-80 kg/ha ovăz. La mazărea furajeră în cultură pură se foloseşte 150-200 kg/ha
sămânţă, iar la borceagul de primăvară 100-150 kg/ha mazăre şi 50-60 kg/ha ovăz;
borceagul de toamnă se seamănă cu o normă de sămânţă de 120-150 kg/ha, din care 80-
100 kg/ha mazăre şi 40-50 kg/ha secară, orz sau grâu.
Lucrările de îngrijire. Culturile de mazăre pentru nutreţ nu cer îngrijiri speciale.
Tăvălugitul după semănat este necesar când stratul superficial al solului este uscat.
Borceagul de toamnă cu mazăre se poate tăvălugi şi primăvara, dacă se observă
dezrădăcinarea plantelor. Lucrarea cu sapa rotativă cu colţii întorşi sau cu grapa stelată se
poate face pentru distrugerea buruienilor, însă trebuie făcută cu multă atenţie şi numai
până când plantele au ajuns la 6-8 cm înălţime. Când mazărea se cultivă singură,
buruienile se combat cu Basagran 48 EC (2-3 l/ha) aplicat postemergent, cu Pivot 100 LC
(0,5-0,7 l/ha) şi Treflan 24 EC (3 l/ha).
Recoltarea, depozitarea şi conservarea. Culturile pure de mazăre pentru masă
verde, se recoltează în faza de înflorire, iar borceagurile cu mazăre în momentul formării
primelor păstăi. Recoltarea borceagului cu mazăre pentru însilozare se face la formarea
74
seminţelor în păstăi. Pentru boabe, mazărea în cultură pură se recoltează când plantele şi
2/3 din păstăi s-au îngălbenit. Gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum) se combate cu sulfură
de carbon 1 litru la 1 tonă sămânţă sau cu Carbetox 1,5 l/ha, Sinoratox 35 EC (1,5 l/ha).
Producţia. Culturile pure şi borceagurile cu mazăre dau producţii de 30-35 t/ha
masă verde. De la culturile pure de mazăre pentru sămânţă se pot obţine producţii de
1500-3000 kg/ha.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu