luni, 10 iunie 2013

7.2 Soia - Glycine max (L.) Merr.

7.2.1 Importanţă
Soia este una dintre cele mai vechi plante de cultură, originară din China şi are
întrebuinţări multiple: în alimentaţia omului, materie primă în industria alimentară şi
chimică, valoroasă plantă furajeră. În furajarea animalelor soia se foloseşte ca furaj
concentrat, masă verde, fân şi nutreţ murat. Seminţele de soia au o valoare nutritivă
ridicată (1 kg echivalează cu 1,38 UN) cu un conţinut mare de proteine, grăsimi,
vitamine.
Vrejii, pleava şi turtele rămase de la extracţia uleiului constituie, de asemenea,
furaje valoroase. Furajul verde de soia are consumabilitate redusă datorită perozităţii
pronunţate, de aceea se recomandă cultivarea cu alte plante bine consumate de animale
(porumb, sorg, iarbă de Sudan). Datorită valorii sale, soia se cultivă pe glob pe
aproximativ 23,24 mil. ha, iar în ţara noastră pe circa 45 mii ha (Anuarul FAO, 2001).
7.2.2 Însuşiri morfologice
Soia are rădăcina principală pivotantă, care pătrunde în sol la 1-2 m, iar rădăcinile
laterale până la 30-40 cm. Tulpina, înaltă de 50-200 cm, este dreaptă, ramificată, păroasă.
Frunzele sunt trifoliate, păroase şi cad la maturitatea plantei; stipelele sunt mici. Florile
sunt mici, de culoare liliachie, albă-liliachie, albă-gălbuie, grupate câte 3-9 în raceme
scurte, în axila frunzelor. Fructul este o păstaie puţin curbată, păroasă, dehiscentă, cu 2-5
seminţe de culoare albă, gălbuie, verde, cafenie etc.. Soia este o plată autogamă, cu durata
înfloririi de 18-27 zile.
7.2.3 Sistematică şi soiuri
Pentru producerea furajului se cultivă soiurile semitardive şi tardive, cu frunze
bogate şi creştere viguroasă, ca: Agat, Atlas, Columna, Cresir, Danubiana, Diamant,
Evans, Gadir, Hodgson, Ilfov, Lena, Perla, Triumf, Stil, Victoria, Zefir (lista oficială a
soiurilor, 2002). De asemenea se cultivă şi soiuri modificate genetic: S0994RR,
S1484RR, S2254RR.
7.2.4 Cerinţe faţă de climă şi sol
Soia este o plantă iubitoare de căldură, temperatura minimă de germinare a
seminţelor fiind de 7-80C. Solurile cele mai bune pentru cultivarea soiei sunt cele
profunde, permeabile, cu reacţie slab acidă sau neutră, cum sunt cernoziomurile şi solurile
brun-roşcate. Soia nu se cultivă pe soluri grele, cu permeabilitate redusă, soluri
sărăturoase sau acide. Condiţii favorabile de cultivare a soiei, sunt în nord-estul
Moldovei, Câmpia Transilvaniei, vestul ţării şi Câmpia Munteniei şi Olteniei (Moga I. şi
col., 1996).
7.2.5 Tehnologia de cultivare pentru furaj
Rotaţia. Soia nu are pretenţii deosebite faţă de planta premergătoare. Ea poate fi
cultivată mai mulţi ani pe acelaşi teren (2-3 ani). Cel mai indicat este ca soia să se cultive
după grâu, porumb, cartofi, sfeclă şi alte prăşitoare. Nu se va amplasa după porumbul
tratat cu erbicide triazinice. La rândul său este o foarte bună premergătoare pentru toate
celelalte culturi.
Lucrările solului. Arătura de bază se face la 18-22 cm, iar pe solurile puternic
îmburuienate, la 25 cm adâncime. Mai importantă decât adâncimea este calitatea arăturii,
prin care trebuie urmărită mărunţirea resturilor vegetale şi nivelarea terenului cât mai
bine, încă din toamnă. În primăvară se lucrează cu combinatorul sau cu grapa cu discuri
în agregat cu grapa cu colţi.
75
Fertilizarea. Soia reacţionează pozitiv la îngrăşămintele cu azot administrate pe
agrofond cu fosfor, în special pe solurile cu o fertilitate mai scăzută. Se recomandă doze
mai moderate de îngrăşăminte cu azot (N40-60) şi fosfor (P50-60). Soia îşi procură o parte
din cantitatea de azot prin intermediul bacteriilor simbiotice, însă la semănatul în amestec
cu o graminee anuală furajeră, se va ţine seama şi de cerinţele acesteia. Gunoiul de grajd
se recomandă să fie administrat la culturile premergătoare.
Sămânţa şi semănatul. Pentru semănat se foloseşte numai sămânţă din ultima
recoltă, cu puritatea şi germinaţia ridicată. Sămânţa se tratează cu Mancozeb 80
(300 g/100 kg sămânţă) împotriva ascochitozei, putregaiului fusarian şi arsurii bacteriene.
În aceeaşi zi cu semănatul, sămânţa se bacterizează, folosind 4 flacoane preparat pentru
cantitatea de sămânţă necesară la hectar. Pentru boabe, nutreţ verde sau siloz, în cultură
pură, soia se seamănă în rânduri distanţate la 60-70 cm, cu 50-60 boabe germinabile/m2.
Cantitatea de sămânţă la hectar este de 60-90 kg, depinzând mult de valoarea utilă şi de
MMB. Soia, în amestec cu porumb pentru masă verde, se va semăna la distanţa de 25-
30 cm între rânduri, cu o normă de 80-100 kg/ha porumb şi 50-60 kg/ha soia. Amestecul
de soia şi porumb pentru însilozare se seamănă la distanţa de 70-80 cm între rânduri,
folosindu-se 12-15 kg/ha porumb şi 30-40 kg/ha soia. Soia, în amestec cu iarba de Sudan,
se seamănă pentru masă verde la 25-30 cm între rânduri, cu 15-18 kg/ha iarbă de Sudan şi
35-40 kg/ha soia.
Epoca optimă de semănat este când temperatura solului este de 8-100C, dar este
influenţată şi de planta cu care se cultivă în amestec. Soia se seamănă cu semănătoarea
SPC-6 (8), prevăzută cu discuri corespunzătoare, la adâncimea de 5-7 cm pe solurile
uşoare şi la 3-5 cm pe solurile mai grele.
Lucrările de îngrijire. Pentru combaterea buruienilor sunt necesare 3-4 praşile
mecanice şi 2-3 praşile manuale, în funcţie de starea de îmburuienare a terenului. O
combatere mult mai eficace a buruienilor se realizează prin combinarea praşilelor
mecanice cu erbicidarea. Dintre erbicide, rezultate bune în combaterea buruienilor
monocotiledonate se obţin cu Trifluron 24 EC, Dual 500, Fusilade Super 125 EC, Lasso
48 EC în doze 3-4 l/ha. În combaterea buruienilor dicotiledonate, eficacitate mare are
erbicidul Pivot 100 LC în doze de 0,5-0,75l/ha, care se aplică în benzi şi erbicidul
Basagran 48 CS în doză de 1,5-2 l/ha, aplicat după răsărirea buruienilor, dar înainte ca ele
să formeze 4-6 frunze.
În timpul vegetaţiei, bolile apărute (mana, septorioza) pot fi combătute cu
Mancozeb 80 în concentraţie de 0,25 % şi cu Zineb 75% în concentraţie de 0,3%.
Una din cele mai importante măsuri de sporire a producţiei la soia o constituie
irigarea, în zonele din sudul ţării, precum şi în alte zone, în anii secetoşi, nu se pot
concepe producţii mari de furaj fără irigare.
Recoltarea, depozitarea şi conservarea. Soia se recoltează când frunzele s-au
îngălbenit, păstăile de la baza tulpinii s-au uscat, iar boabele sunt tari. Culturile pure de
soia pentru masă verde se recoltează în timpul înfloritului, iar cele pentru însilozare, când
seminţele din păstăile de pe tulpina principală sunt în faza de lapte-ceară. Culturile în
amestec cu alte plante se recoltează ţinând seama de faza optimă a acestora. Amestecurile
cu porumb, sorg, iarbă de Sudan, se recoltează pentru masă verde la apariţia
inflorescenţei gramineelor respective, iar pentru siloz, în faza de lapte-ceară a boabelor.
Producţia de seminţe este de 3000-4000 kg/ha. Producţia de masă verde, la
culturile pure, este de 35-40 t/ha şi ajunge până la 50 t/ha în cazul amestecurilor de soia
cu porumb sau sorg.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu