luni, 10 iunie 2013

Măzărichea de toamnă - Vicia pannonica Cr.

7.3 Măzărichea de toamnă - Vicia pannonica Cr.
Măzărichea păroasă - Vicia villosa Roth.
Măzărichea de primăvară - Vicia sativa L.
7.3.1 Importanţă

Măzărichile se cultivă împreună cu o cereală, alcătuind borceagurile, pentru masă
verde, fân, semifân, nutreţ murat. Furajul obţinut de la măzărichi este bogat în proteină,
cu un grad ridicat de consumabilitate şi digestibilitate. Valoarea nutritivă a unui kg masă
76
verde este de 0,10-0,15 U.N., fiind posibilă realizarea a 3500-4500 UN/ha la măzărichile
de toamnă şi 3000-3500 UN/ha la măzărichea de primăvară.
Deoarece borceagurile de toamnă şi primăvară cu măzăriche eliberează terenul
devreme, permit realizarea unei culturi succesive. În furajarea animalelor se folosesc şi vrejii
rezultaţi din culturile pentru sămânţă, iar seminţele se utilizează în cantităţi mici, în amestec
cu alte concentrate, deoarece pot produce intoxicaţii datorită glicozidului vicianină.
7.3.2 Însuşiri morfologice
Măzărichile sunt plante anuale, cu rădăcina pivotantă, bine dezvoltată, profundă,
cu numeroase ramificaţii. Măzărichea de primăvară are tulpina lungă de 30-100 cm,
frunzele paripenat-compuse, terminate cu cârcei, cu foliole eliptice până la obovate,
mucronate, slab păroase, florile de culoare violet cu diferite nuanţe, până la roz sau chiar
albe, inserate câte 1-3 la subsuoara frunzelor.
Măzărichea păroasă are tulpini ramificate, vilos păroase, lungi de 30-70 (100) cm,
frunze paripenat-compuse, cu cârcei, cu 6-10 perechi de foliole alungit-lanceolate, flori
albastre-violacei, dispuse câte 20-30 în raceme axilare.
Măzărichea albă are tulpină vilos-păroasă, lungă de 60-120 cm, frunze paripenatcompuse,
cu cârcei, cu 4-9 perechi de foliole scurt peţiolate, ovale, obtuze sau trunchiate,
mucronate, 2-4 flori albe-gălbui dispuse în raceme axilare scurte.
Păstaia la măzărichi este polispermă, dehiscentă, cu seminţe brune, marmorate, mai
mari la măzărichea de primăvară şi negricioase şi mici la măzărichea de toamnă. Soiurile
cultivate sunt Suceava 54 la măzărichea de primăvară, Fundulea 39 şi Crantz, la
măzărichea de toamnă şi I.C.A..-H., la măzărichea păroasă.
7.3.3 Cerinţe faţă de climă şi sol
Măzărichile au cerinţe diferite, în funcţie de specie. Astfel, la măzărichea de
primăvară temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 1-30C, plantele tinere
putând suporta temperaturi scăzute până la - 5 - -60C; are cerinţe destul de mari faţă de
apă (500-600 mm anual), mai ales în faza de înflorire-formarea seminţelor. Măzărichile
preferă solurile profunde, fertile, cu reacţie neutră sau slab acidă. În ţara noastră,
măzărichile găsesc condiţii bune de creştere în zona de cultivare a porumbului
7.3.4 Tehnologia de cultivare pentru furaj
Rotaţia. Măzărichile de toamnă urmează după cereale, culturi furajere sau alte
culturi care părăsesc terenul devreme. Măzărichea de primăvară se poate cultiva după un
număr mare de culturi, dar cele mai bune premergătoare sunt prăşitoarele. Măzărichile
sunt premergătoare excelente pentru toate culturile, îndeosebi pentru grâul de toamnă şi
pentru plantele furajere în cultură succesivă. Măzărichile se pot cultiva mai mulţi ani pe
acelaşi teren, fără diminuarea producţiei.
Lucrările solului. Pentru borceagurile de toamnă arătura se efectuează imediat
după recoltarea plantei premergătoare, numai dacă solul este suficient de umed, pentru ca
această lucrare să se facă în condiţii bune. În condiţii de secetă se face o mobilizare
superficială a solului, la 8-10 cm, imediat după recoltarea plantei premergătoare, iar cu 8-
10 zile înainte de semănat, se execută arătura. După arat terenul se mărunţeşte şi se
nivelează cât mai bine. Pentru borceagurile de primăvară se face arătura de toamnă, iar
primăvara se pregăteşte patul germinativ.
Fertilizarea. La aplicarea îngrăşămintelor se va ţine seama de cultura succesivă
care urmează, sistemul de fertilizare stabilindu-se pentru ambele culturi. Gunoiul de grajd
nu este bine valorificat de către culturile de măzăriche, iar dacă totuşi se administrează, se
realizează sporuri mari de producţie la cultura a doua, mai ales în condiţii de irigare. La
aplicarea îngrăşămintelor cu azot se ţine seama de concurenţa ce se poate crea între
cereale şi leguminoase, în defavoarea leguminoaselor. Măzărichea albă şi măzărichea
părosă reacţionează puternic la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, în timp ce
măzărichea de primăvară răspunde cu sporuri mai mici de producţie. Îngrăşămintele cu
azot, la borceag, nu depăşesc doza de N64 kg/ha, decât pe soluri sărace, îngrăşămintele cu
fosfor şi eventual cele cu potasiu se calculează pentru ambele culturi şi se administrează
din toamnă.
77
Sămânţa şi semănatul. Sămânţa de măzăriche trebuie tratată cu Nitragin, când în
rotaţie nu s-au cultivat şi alte leguminoase timp de 4-6 ani, iar sămânţa cerealelor se
tratează cu fungicide pentru combaterea mălurii şi tăciunelui. În cazul în care solul este
infestat cu dăunători se fac tratamente de 20-30 kg/ha Duplitox sau Heclatox.
Borceagurile de toamnă se seamănă în perioada de la sfârşitul lunii august până la
jumătatea lunii septembrie, iar dacă solul este uscat, semănatul se prelungeşte până la
sfârşitul lunii septembrie. Borceagul de primăvară se seamănă primăvara devreme. În
cadrul conveierului verde, borceagul de primăvară se poate semăna eşalonat, la interval
de 10-15 zile între epoci. Norma de sămânţă la borceagul de toamnă este de 140-
180 kg/ha, raportul dintre măzăriche şi cereală fiind de 2:1 sau 1:1, iar borceagul de
primăvară se seamănă cu norma de 160-180 kg/ha, cu raportul dintre măzăriche şi cereală
de 2:1 pentru fân sau semifân şi de 1:1 pentru masă verde. Toate borceagurile se seamănă
în rânduri obişnuite, iar sămânţa se încorporează la adâncimea de 3-6 cm.
Lucrările de întreţinere. Tăvălugitul după semănat este necesar când stratul
superficial al solului este uscat. Lucrarea cu sapa rotativă cu colţii întorşi sau cu grapa
stelată se poate face pentru distrugerea buruienilor, însă trebuie făcută cu multă atenţie şi
numai până când plantele au ajuns la 6-8 cm înălţime.
Recoltarea, depozitarea şi conservarea. Pentru sămânţă, se recoltează într-o
singură fază, direct cu combina din lan., când 80-90% din păstăi s-au brunificat. Pentru
masă verde, borceagurile se recoltează eşalonat, începând cu momentul când planta de
susţinere a ajuns la 40-50 cm înălţime (faza de burduf) şi când producţia este de cel puţin
10 t/ha masă verde. Epoca finală de recoltare pentru folosirea nutreţului verde în hrana
animalelor corespunde cu începutul înspicării cerealei la borceagul de toamnă cu secară şi
cu orz şi cu înspicarea completă a cerealei la borceagul de toamnă cu grâu şi la borceagul
de primăvară. Recoltarea borceagului pentru însilozare poate întârzia până la formarea
primelor seminţe în păstăile de măzăriche. Pentru fân, borceagul de primăvară se
recoltează în faza de înflorire a măzărichii, iar dacă proporţia de ovăz este mai mare, se
recoltează până la înflorirea ovăzului.
Producţia. La borceagurile de toamnă producţia este de 1000-1600 kg/ha
sămânţă, din care 400-600 kg măzăriche. La borceagul de primăvară se obţine 1500-
2000 kg/ha sămânţă, din care 800-1000 kg măzăriche. Borceagurile de toamnă dau
producţii medii de peste 30 t/ha masă verde, la epoca finală de recoltare, iar borceagul de
primăvară de 25-30 t/ha.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu