1.2.1.2 Valoarea economică a gramineelor

Valoarea economică noţiune cu un conţinut complex, se apreciază prin producţia
obţinută şi prin valoarea furajeră a plantelor.
Producţia gramineelor din pajişti este determinată de particularităţile biologice,
de condiţiile de mediu şi de modul de folosire. Gramineele de talie înaltă cu multe frunze
tulpinale şi care otăvesc repede, dau producţii mari, iar cele de talie joasă şi cele cu viteză
mică de otăvire, dau producţii mici. Astfel, pentru pajiştile de munte este cunoscut
fenomenul descreşterii producţiei, pe măsură ce creşte altitudinea, ca urmare a modului
diferit de manifestare a factorilor de mediu. În timpul verii, când precipitaţiile sunt reduse
şi temperaturile ridicate, se obţin producţiile cele mai mici, pentru ca spre toamnă acestea
să crească fără însă a ajunge la nivelul producţiilor de la primele cicluri de vegetaţie.
Valoarea furajeră a gramineelor din pajişti se apreciază după compoziţia
chimică gradul de consumabilitate şi digestibilitatea substanţelor nutritive din plante.
Compoziţia chimică a gramineelor depinde de specie, condiţiile de creştere, faza
de dezvoltare în momentul folosirii. În mod obişnuit se ia în consideraţie conţinutul
11
plantelor în proteină brută şi celuloză calciu, fosfor, precum şi raportul dintre ele. Sunt
valoroase speciile: Agrostis stolonifera, Bromus inermis, Festuca pratensis, F. rubra,
Lolium perenne, L. multiflorum, Dactylis glomerata, Phleum pratense, Poa pratensis,
Arrhenatherum elatius etc. Conţinut relativ scăzut de proteină şi ridicat în celuloză
caracterizează speciile: Stipa capillata, S. lessingiana, Koeleria cristata, Bothriochloa
ischaemum, Nardus stricta, Deschampsia caespitosa etc.
Gradul de consumabilitate este un indice deosebit de valoros şi uşor de apreciat
în activitatea practică el variind mult de la o specie la alta, fiind influenţat de starea de
saturaţie a animalelor, faza de dezvoltare în care se găseşte planta în momentul folosirii,
compoziţia floristică a pajiştii etc.
Digestibilitatea substanţelor nutritive a gramineelor din pajişti, este diferită de la
o specie la alta şi variază foarte mult în funcţie de stadiul de creştere şi dezvoltare. Astfel,
pe măsură ce planta se apropie de fructificare, digestibilitatea scade, ca rezultat al
reducerii raportului dintre frunze şi tulpini, acestea din urmă fiind mai bogate în celuloză.
Valoarea furajeră a gramineelor a fost studiată de numeroşi cercetători, care au
făcut şi clasificarea lor după această însuşire. Pentru ţara noastră Csüros Şt. şi colab.,
1970 au stabilit o scară de apreciere cu opt trepte:
plante toxice ……………………………………………... nota - 2
plante dăunătoare ………………………………………... nota - 1
plante fără valoare furajeră ……………………………… nota 0
plante cu valoare furajeră slabă ………………………….. nota 1
plante cu valoare furajeră mică ………………………….. nota 2
plante cu valoare furajeră mijlocie ………………………. nota 3
plante cu valoare furajeră bună ………………………….. nota 4
plante cu valoare furajeră foarte bună …………………… nota 5
După valoarea economică gramineele perene din pajişti se împart în trei grupe:
 graminee cu valoare economică ridicată: Dactylis glomerata, Arrhenatherum elatius,
Bromus inermis, Lolium perenne, Phleum pratense, Festuca pratensis, Poa
pratensis etc.;
 graminee cu valoare economică mijlocie: Agrostis stolonifera, A. tenuis, Agropyron
pectiniforme, Festuca valesiaca, F. rubra, Cynosurus cristatus etc.;
 graminee cu valoare economică redusă: Festuca ovina ssp sudetica, Nardus stricta,
Deschampsia caespitosa, Stipa capillata, S. lessingiana, S. pennata etc.