4.2 Pajişti temporare înfiinţate în teren arabil

Aceste pajişti se înfiinţează, de regulă, în apropierea fermelor zootehnice, pe
terenul destinat bazei furajere, dând posibilitatea utilizării economice a îngrăşămintelor
organice şi a producţiilor ridicate de fitomasă care se produc. Ele se pot folosi prin
păşunat, cosit sau mixt, iar în cadrul cositului fie pentru masă verde administrată la iesle,
fie pentru fân sau conservare prin însilozare.
Cele mai bune premergătoare sunt plantele care lasă terenul curat de buruieni şi
permit o bună pregătire a patului germinativ. Sunt indicate plantele prăşitoare (porumb
boabe, masă verde sau siloz, sfeclă, cartof etc.) sau cerealele pentru boabe ori masă verde.
Pregătirea terenului se face după tehnologiile folosite în cultura mare, la plantele
cu seminţe mici, diferenţiat în funcţie de planta premergătoare. La semănatul de
primăvară terenul trebuie nivelat încă din toamnă, iar la pregătirea patului germinativ,
indiferent de epoca de semănat, să se evite folosirea grapei cu discuri care produce o
afânare a solului şi favorizează pierderea apei din straturile superficiale.
Celelalte verigi tehnologice, cum ar fi: fertilizarea şi amendamentarea, alcătuirea
amestecurilor, semănatul, lucrările de îngrijire, sunt asemănătoare cu cele de la înfiinţarea
pajiştilor temporare în locul pajiştilor permanente degradate, cu precizarea că la fertilizare
se pot folosi doze mai mari de îngrăşăminte organice (gunoi de grajd 40-60 t/ha; gülle
150-200 hl/ha; compost 30-40 t/ha; urină 150-200 hl/ha).